Slava Domnului ca m-a facut asa. Ies repede la plimbare... o iau pe camp si merg pe apa, dar imi revin repede. Conditia este totusi sa ies, ca sa ma pot calma. Si am iesit in randurile de mai jos... Acum imi pare rau, cred ca daca ar exista un cod deontologic al studentului, ceea ce am facut eu ar incalca, poate chiar grav, acest cod. Imi pare rau ca am iesit, dar ca sa imi salvez, cel putin asa consider eu, macar ce mi-a mai ramas din onoare, continui sa imi asum acele spuse. Nu dau inapoi. Nu sunt minciuni, sunt doar exagerari ca sa le numesc frumos. Spasme nervoase ale unu om ajuns la limita. Intorcandu-ma la exagerarile mele, sigur unii dintre voi au spus: "O alta forma de a minti". Da, dar au un adevar de la care pleaca, o baza solida pe care se construiesc, un adevar care irita, care mai corect, excita, declanseaza explozia. Exact ca o legenda. Deci ca sa ma mangai putin, pot spune ca mai jos am povestit "Legenda Mesterului Costica". Imi pare rau, da, pentru ca nu am fost suficient de tare incat sa nu explodez public. Dar am facuto. Olllle!
