vineri, februarie 23, 2018

Frică

Sunt uneori zile,
Sau alte ori nopți
Când scriu ca nebunul
Nu pentru toți.

Mă aștern pe hârtie,
Sau în mediul virtual,
Pun sentimente-n cuvinte,
Nu știu să mă exprim gestual.

Mă simt de multe ori singur, uitat.
Și nu-mi place durerea, acestui păcat.
În piept ea mă arde
O simt cum apasă,
E durerea cea surdă,
Durerea cea mută,
Ce strigă din mine, cu gura închisă,
Cu gura-nfundată de pumnul de fier
Al vieții trecute
Al timpului efemer.

Și nu mi-e frică de viață,
Știu că-i trecătoare.
Nu mi-e frică de moarte,
Nu-i o eternitate.

Mi-e frică de mine
De eul cu care mă lupt,
Duc zilnic războiul eroului căzut.
Mă tem că-am pierdut.

miercuri, februarie 14, 2018

Iar eul

Simt iadul cum arde în mine.
Simt în piept o alta vâlvătaie
Nu mai este cea de-o dinioară,
Asta pârjolește și doare și simt cum mă omoară.

Îmbătrânesc accelerat
Ca într-un tren rapid, topit de torida vară,
Ce traversează Infernul; deșert...
Deșertul vieții mele, pustiul sufletului meu.

Mă lupt cu mine,
Singur in fața sorții mele
Precum un vechi sfânt Gheorghe în fața balaurului lui.
Doamne fi-mi și mie pavăză,
Că nu mai pot!

It's a new day [Hellcome back]

O zi nouă în lumea virtuală a conexiunilor.
Să aveți o zi frumoasă. Promit să mă întorc cu ceva subiecte serioase.

Prima postare mobile

Întâia noapte de blog-ing mobile...

"Să nu uiți. Darie ! Nimic să nu uiți. [...]
Cum să uit ? Nimic n-am uitat îmi aduc aminte de fiecare" ...
                                      Desculț - roman de Zaharia STANCU.

vineri, ianuarie 08, 2016

Tradiții de anul nou din lumea-ntreagă

Europa, creștinii, se duc la slujbă și dau cu artificii.
Asia, budiștii, se închină la Buda și dau artificii.
America, credincioși de diferite religii și atei, dau artificii.
Africa, musulmanii violează femei ce aparțin altor confesiuni religioase.

What Matters Most in Life?

joi, ianuarie 07, 2016

Teroare la Paris

Un bărbat înarmat până in dinți cu un cuțit a forțat intrarea într-o secție de poliție, terorizând astfel întreg Parisul. De menționt ar fi că avea și o centură care părea să fie din cele explozibile.

miercuri, decembrie 30, 2015

De sub semnul crucii se aude o voce [poate blasfemitoare]...

De sub semnul crucii se aude o voce [poate blasfemitoare], dar cred că Dumnezeu nu dă un bănuț de cupru pe biserică. Iertat să îmi fie, dar Împărăția Lui este în ceruri, El însăși aici pe pământ, de multe ori nu avea nimic de mâncare pentru drum. El spune, lăsați tot și urmați-Mi Mie, nu a pus nici o dată, sub nici o formă accentul, dar ce zic eu accentul, nu a adus măcar vorba de averi de materie sau CHIAR DESPRE CORP, exceptând momentul în care urma să te asigure că nu le vei mai avea mult timp, dimpotrivă le vei poseda din ce în ce mai puțin. Deci da Dumnezeu nu dă un bănuț pe biserica materială, pocale de aur, cetăți întregi, posesiuni. Noi punem preț pe ele și da ar trebuii să le folosim să ne bucurăm social de aceste averi, sunt bogăția noastră ca neam, sunt urma istoriei noaste. Iar instituția... cine mai știe a fost atât de modificată, ajustată în cât mai știm cu siguranță doar de o taină valabilă cu siguranță: Sfânta Cuminecătură, Împărtășania și asta într-o formă megalomanizată. Restul: invenții umane. Ale sfinților, da dar și ei au fost supuși greșenii (doar El este fără de greșală), au fost oameni și se mai spune ceva: oamenii mari trec prin încercări mari...
Iertați... a fost o scăpare.