vineri, februarie 23, 2018

Frică

Sunt uneori zile,
Sau alte ori nopți
Când scriu ca nebunul
Dar nu pentru toți.

Mă aștern pe hârtie,
Sau în mediul virtual,
Pun sentimente-n cuvinte,
Nu știu să mă exprim gestual.

Mă simt de multe ori singur, uitat.
Și nu pot spune
Ca nu-mi place 
Durerea, ăstui păcat.

În piept ea mă arde
O simt cum apasă,
E durerea cea surdă,
Durerea cea mută,
Ce strigă din mine, cu gura închisă,
Cu gura-nfundată de pumnul de fier
Al vieții trecute
Al timpului efemer.

Și nu mi-e frică de viață,
Știu că-i trecătoare.
Nu mi-e frică de moarte,
Nu-i o eternitate.

Mi-e frică de mine
De "zm"eul cu care mă lupt,
Duc zilnic războiul eroului căzut.
Mă tem că-am pierdut.