ZICERI SI DIVERSE SPUSE

Poate m-am intors.....

2009-09-28T23:35:00.000+03:00

Poate.... :((

2009-04-07T07:22:00.003+03:00

Big cheef, no money
Big money, no cheef.
(mica descriere a societatii romanesti)

Instal for dummies

2009-03-24T07:41:00.001+02:00

Install
Accept
Next
Next
Next
Next
Next
Next
Next
Next
Next
OK
Finish

2009-03-14T14:41:00.001+02:00

Gupi joaca dupa cum vrea rechinul!

(ex?) BLOGGER de TIMISOARA

2009-03-02T15:31:00.006+02:00

Incep, cu greu. Scriu postul asta pentru blogerii din Timisoara si mai ales pentru Tomata. Am publicat mai acum ceva timp, sub poza mea de pe blog cateva cumintele despre ce greu imi este sa plec de acolo. Si acum dupa mai bine de juma de an de cand am sters-o din Timisoara am momente in care inchid ochii si ma plimb iar prin Unirii, Operei sau 7oo si multe altele. Mi-e cam greu sa vin la intalnirile blogerilor de Timisoara cand eu imi petrec zilisoarele prin Ploiesti si Bucuresti. Sper la nitica intelegere. Daca ma veti exclude... (si probabil o veti face) e ok. Sper sa ma lasati sa va port in continuare bannerul, ar fi o onoare. Daca nici asta nu voi putea, ma voi resemna doar cu ideea ca am fost candva unu dintre voi. Iar ca inca membru, am o ultima propunere,sa face-ti un cerculet si pentru prieteni. ceva de genul: Blogger de Timisoara & Friends. Cum credeti. Eu ma gandesc ca poate mai sunt si altii in situatia mea sau pur si simplu altii ce vor sa ni/vi se alature. Va multumes pentru onoare ce mi-ati acordat-o de a fi fost candva un Blogger de Timisoara.

Sunt un om vesel...

2009-02-23T08:17:00.003+02:00

Sunt un om vesel si fac glume mereu.
Lumea, nu le intelege.
Si ma cred probabil trist.
Uneori nici eu nu le inteleg...

Intrebare:

2009-02-12T14:33:00.000+02:00

Ce specializare trebuie sa am ca sa pot fi un om normal?

Zambetul de supermarket

2009-01-19T14:37:00.004+02:00

Posac, intr-una din zilele astea, ma impinge nevoia sa fac o vizita la un vecin supermarket.Nu as fi crezut niciodata ca un simplu "shopping-sesion" la supermarchetu' de cartier imi vaschimba ziua. Si unde anume, tocmai la raionul cu vitrine frigorifice. Acolo, asezat, specialpentru mine parca, un frumos fund de dama, trona deasupra pachetelelor cu ficat congelat. Nustiu cat sau ce inseamna pentru voi asta. Dar mie mi-a facut o jumatate de zi daca nu fericita,macar mi-a incarcat bateriile pentru motorasele ce trag in sus de colturile gurii mele. Multumesc Billa Ploiesti!

Moda in Arta sau Artistii in Moda

2008-10-17T12:54:00.003+03:00

Eram in curte la U.N.A. si zaceam acolo pe bancuta circular centrala din curte si analizam. Cautam sa vad moda, trendul, noul look al artistului modern. Nada! Ce vedeam acolo nu era cu mult diferit. No attitude, no mode, no life stile. Ce se vede pe strada se vede si acolo. De la secretare si muncitori... la designeri si sculptori aceeasi treba. Si atunci ma intreb, oarecum, consider eu indreptatit, daca moda ii imbraca pe artisti. Nu inteleg... ei, adica ma rog, noi, suntem creativi nu? Atunci noi ar trebui sa influentam si sa creem moda. Sa ii facem un vant... spre bun gust, sau spre altceva diferit. Na... mama masii. M-a ma enervat si o dixtrusa acuma... ma opresc si continuii alta dat. Ciao!

?...

2008-10-17T12:46:00.003+03:00

Ma plimb iar prin aglomeratul Bucuresti. Desi merg pe trotuar, ma simt inghesuit de masini. Ma simt atacat de ele. Toate indreptate cu botul inspre mine si tinandu-ma lipit de zid. Nu stiu ce e cu mine sau ce sunt. Ma fac sa ma simt o alta masina din miile de pe trotuar, strecurandu-se agil prin viata marelui oras.

"Hellcome back!!!"

2008-10-09T13:21:00.005+03:00

Timpuri noi, vacante duse.... persoane vechi, pretentii noi... si-o lume intreaga mai ciudata. "Hellcome back!!!"

Vacanta placuta... :)

2008-06-09T03:09:00.002+03:00

Pregatiri, de vacanta sau nu

2008-06-09T02:35:00.008+03:00

Unii din voi se pregatesc de vacanta, altii nu se pregatesc deloc. Ma pregatesc si eu sa va urez o "vacanta placuta si la revedere". Doar ma pregatesc. Ma pregatesc sa fac parte din ambele categorii. Ma pregatesc de vacanta, pentru ca plec intr-un loc minunat, din pacate nu e Jamaica, dar e Sucevita. Ma pregatesc insa in acelasi timp si de munca, pentru ca voi merge acolo sa lucrez. Va fi o vara lunga si grea. Dar macar va fi placuta. Sper sa ne

revedem la toamna cu mai multe de spus, intr-o Romanie mai fericita, mai bogata cultural si spiritual. Mai trezita la realitate la "crudul adevar". Cu respact Jah bless!

Old memories are turning back, old times are not...

2008-06-07T16:53:00.004+03:00

Aseara am fost pentru poate ultima data pe Calea Bogdanestilor. Drumul pe care 2 ani de zile l-am batut neincetat. Incepand din Balta Verde une imi aveam caminul, trecand pe langa non-stop-ul de la colt, apoi prin parculetul in care nu stiu daca am stat vre-o data, mergand spre Piata 700, acolo unde in INCA am organizat cam acum un an, daca nu mai bine Reggae Night-ul. Acest drum batut de mii de ori, ma duce in orice sens as merge spre amintiri ce le voi lasa in urma. Pe de-o parte Caminul din Balta, caruia ii mai spuneam si Hotel Cismigiu, unde am descoperit adevaratul reggae si unde mi-am facut primii prieteni. Si pe de alta parte 700-le si P-taUnirii, plina de amintiri si ea. Acolo unde Papilion/Papi (barul artistilor) imi aminteste de multi altii. Piata Libertatii nici ea, nu ma lasa sa uit noptile in care ma plimbam cu cate o plescovita sarbeasca in mana alaturi de Aniela. Vremuri vechi de anul 1. Imi aduc pe urma aminte de alte persoane, Otilia, prima mea iubita din Timi, Cristina, Mili, Diana, Anca, Andreea Carasan, Adela, Iolanda. Eh, si baietii... trupa de soc din anul intaii cu Octav, cu Zoli, Stefano, apoi Nichii care nu scapa ocazia sa ma enerveze si Fratii Oprea, Giorgica. Imi mai amintesc de cei din camera de Arte, Florin, Adi, de la ei imi zboara gandul la Arpad. Pe urma vine ceata din anul 2, din camera 307, Andi, Iliuta, Cristi si Dragos de langa camera noastra, Adriana. Ce vremuri... Au trecut, am sa le las cu greu in urma si poate candva, din pacate, am sa le uit. Asa cum am uitat deja ,macar sa le mentionez, numele atator altora...

Suflet in berna...

2008-06-06T14:11:00.004+03:00

Nu stiu cum sa incep, dar stiu ce vreau sa spun. Nu stiu de ce imi fac publice gandurile, dar o fac ca si o carte deschisa de un cititor oarecare. Vreau sa trg un semnal de alarma si sa atrag atentia asupra binelui si raului. O samanta rea plantata in campul tau, il va distruge incet incet pe tot. Te vei trezi la un moment dat, inconjurat de rau si atunci nu vei mai avea ce sa faci. Cam in acest fel se mai "trece" o perioada din viata mea. Inca una ce o voi sterge cu buretul, renascand in alt loc ca pasarea Phoenix. Ma intreb cate vieti mi-au mai ramas si de cate ori mai pot tre ce cu buretu' peste mine. Va mai intreb: Ati tinut vre-o data inmana o insecta ce nu vroiati sa o raniti, desi ea saraca speriata va musca? Asa suntem noi oamenii in palma Celui Mare. Muscam, desi nu ne vrea raul. Si cu toate aste el nu ne striveste si nici nu ne arunca in iarba. Ne tine in continuare in palma Lui. Va salut, mai vorbim!

Cu respect va salut...

2008-06-04T00:13:00.004+03:00

Va salut asa ca pentru una din ultimele dati in care va mai salut din Timisoara. Imi mut sediul. Intr-o luna. Unde? Pentru cei ce stiu deja, sa ramana stiut. Pentru ceilalti... surpriza. Dar nu despre asta m-am apucat sa scriu eu in noaptea asta. Nu! Ci, despre faptul ca am avut o stare ciudata, inexplicabila si nemai intalnita de mine pana acum.
Vroiam sa evadez din camera de camin. Sa fug de-aici cu 200 Km/H, mancand pamantul. Poate din cauza tensiunilor acumulate in camera, poate din cauza linistei mormantale... Habar nu am. Una peste alta si o pofta extrema de o bere a pus stapanire pe mine. Au fost ceva prieteni ce m-au chemat pe la ei, la "un pet de vorbe". Dar nu m-am dus. Vroiam aier, vroiam libertate. Am inchis compul si am plecat fara sa spun macar un sal, sau un brb, la revedere eventual, celor cu care vorbeam pe mess. Mi-am luat portofelul si telefoanele si am zbughit-o. Nu prea departe ci in fata caminului la sosea, acolo unde uitasem ca se afla o mica terasa de cartier. Imi iau un Stejar, fiei reclama usoara, ca de cand e pilsner si nu prea se mai gaseste strong si nu mai are acelasi gust. Ma asez singurel relax insfarsit la o masa. In jurul meu, numai batranei ce vorbeau, tipic, despre fotbal si pescuit. Cea mai tare faza e ca unu din ei se chinuia sa puna o cana din aceea ce incalzeste apa, in suportul ei. Problema lui era ca tinea suportul invers si numai de intrat nu intra. Oricat de tare batea el cu pumnul. Cerea omul ajutor la simaptriotii de masa, dar ei stiau doar constructii si spuneau ca nu se pricep la asa ceva. Asta a fost partea hazlie, nimic mai mult, nimic mai profund. Pana la urma i-am aratat cum sa faca cu cana si mi-a promis o bere data viitoare cand ne intalnim.
Intors la camin, ma intrbam de unde aceasta pofta de a iesi? Din cauza ca plec din Timisora? Din cauza tensiunilor din camer? sau poate a celor patru pereti in care stau aproape vesnic inchis? Sa fie oare faptul ca m-am invatat sa ies mereu macar la o plimbare de cinci minute, si azi vroiam mai mult... Nu stiu. Important este ca am trait aceasta stare si am dus-o la indeplinire. Va salut cu respect, timisoreni, prieteni sau nu.

Pentru ca nimeni nu o spune mai bine ca el.

2008-06-03T00:03:00.005+03:00

Il las pe omu' asta sa zica el, pentru ca o face cel mai bine, ce si cum sta treaba cu reggae-le.

Pe Baricade Mereu,.. cu Ea

2008-06-02T04:54:00.010+03:00

Intr-o noapte tarzie de scris la licenta, intr-o scurta pauza de-o pipa si-un conquitz, descoper pe neasteptate ca sant ultimul care mai sta in picioare. Nu e vorba de ora aici, si colegul meu de camera trudea cu greu in fata altui monitor. E vorba de blog... intre prietenii mei cu atitudine revolutionara, nimic nou pe fronturile lor. Doar unu. Ciufulici, e trista rau. Si mi-se rupe sufletul cand stiu ce draga imi este si ii sunt departe. O vorba buna, o iesire la un "cico", macar i-ar mai fi luat poate gandul de la ale ei probleme.Ca nu le pot eu rezolva. Hmmm... eu care nu mai am 5 minute sa vorbesc pe nemuritorul messenger cu prietena mea, am pretentii sa mai ajut si pe altu. Ciudat... dar pe dreptelea... pentru ca vad ca al meu Ciufulici sufera acolo unde eu o duc cel mai bine. Acolo unde orice-as face, increderea mea ramane neclintita si inima sigura... sigura de-a mea. Si-i multumesc lui ea.

Traim, sau facem puzzle...

2008-05-25T22:58:00.004+03:00

Intr-o “sesiune de bere” fiind cu un prieten am primit de la el o idee foarte interesanta ce mi-a atras in mod deosebit atentia. Viata-puzzle. Fiecare eveniment, fiecare zi, fiecare dorinta, sunt piese din marele puzzle infinit numit viata. De ce infinit?... pentru ca nu reusim sa il terminam niciodata. Murim, tragic, dar toti murim la un moment dat, si chiar si atunci… puzzle-ul nostru nu e gata. Ce-i frumos la el este faptul ca nu primim toate piesele o data. Nu, poate ar fi fost prea usor. Le primim pe rand, una cate una si le asezam cum stim mai bine. De multe ori gresim, alte dati nu le acordam importanta necesara si le pierdem. Ne dam seama mai tarziu cat de valoroase erau… s-au dus…
Idee si poza: Anton Octavian.

... inexplicabil...

2008-05-24T19:40:00.007+03:00

De plictiseala de sear' imi consumam si eu timpii alocati propriei vieti, umbland pe tot felul de site-uri. Nu m-am gandit nici odata ca as putea sa vad asa ceva. Un fat, "da mana" cu chirurgul ce ii opereaza mama. Vazutul ca vazutul, dar sa mai fie si real... si totusi asa pare:

"Cel mai important moment din istoria medicinei. Acesta este cel mai fantastic moment vazut vreodata in timpul unei operatii de coloana efectuata pe un fat, aflat in uterul mamei in a 23 -a saptamana. Operatia a fost efectuata in clinica de chirurgie a Universitatii Vanderbilt din orasul Nashville, Tenesse, Copilasul si-a ridicat mana din uterul mamei si a prins degetul medicului. Manuta care a cucerit intraga lume, este al lui Samuel Alexander, care s-a nascut la 28 decembrie 1999. Daca ne gandim, ne dam seama cat de vulnerabila este viata unui om. Medicii au fost siguri ca fatul nu ar fi supravietuit in afara uterului, de aceea au decis sa-l opereze in interiorul uterului. Dupa operatie fatul a fost lasat in uterul care a fost inchis la loc, astfel incat fatul sa se dezvolte in conditii normale. Este considerat cel mai important eveniment din domeniul medicinii. Samuel este cel mai tanar pacient care a fost supus unor astfel de operatii. Probabil Samuel Alexander Arms intr-o zi va avea posibilitatea sa-i stranga mana doctorului Brunner, de data asta in afara uterului mamei. (Extras din filmul serial Dr. House, difuzat pe AXN)."

Secventa din film care reproduce intamplarea reala se afla la baza blogului.

Un raspuns, in liniste...

2008-05-23T22:44:00.005+03:00

Apar la un moment dat in viata momente in care ai de facut alegeri. Momente in care nu stii unde pui pasul urmator. De obicei sunt urmate de evenimente importante, majore (de care si sunt cauzate dealtfel)... Baiul e ca cei din jurul tau tot vor sa discute despre aceste "probleme" ale tale. Nimic deosebit, discuti o data, de doua ori si ti-se pune pata si nu mai vrei. Mai ales ca problemele tale sunt aceleasi de 'spe timp, iar pe langa asta ajungi sa vb numai despre ele, incat capata proportii monstruase. Sunt persoane foarte bine intentionate, nu zic nu. Persoane poate chiar foarte apropiate, de obicei doar lor le pasa cu adevarat de tine si de situatia ta, dar care in loc sa lase apele sa se linisteasca, cum poate ar fi mai bine pentru tine, si pacla ce nu iti da voie sa iti pui viata, prioritatile, in ordine, sa se decanteze linistita si sa lase timpul sa faca limpede situatia, agita apele. Tocmai prin sacaieli repetate, taman in momentul in care crezi ca iti e mai bine si viata e mai senina. Poti fi considerat atunci indiferent, foarte posibil. E al deaq' de usor sa judeci din afara. Dar daca tu vrei liniste?... De ce sa se faca zgomot? De ce nu se accepta hotararea ta, de catre cei din jur? De ce tre' ei sa trezeasca mereu sentimente, spaime de care insfarsit ai uitat?

SIMBOLURILE MUNCII

2008-05-10T21:19:00.003+03:00

"Noile simboluri ale muncii sunt inghetata si porumbelul:
Cine nu linge, zboara!"
(preluare de la: Ciufulici )

Tipic, Made in Ro.

2008-05-07T23:16:00.006+03:00

Ma uit in zare, trag aier adanc in piept... si imi zic:
- Nu-i e bine vacii noastre. Vine tata din targ cu pielea ei pe bat.
Mai stau umpic si zambesc usor in coltul gurii.
- Da las' ca nici capritei vecinului nu-i e mai bine.

O ploaie ciudata

2008-04-16T03:51:00.004+03:00

Am fost si eu ieri la facultate... Nimic deosebit, pana aici. Multi oameni se trezesc dimineata si pleaca pe unde au treaba. Ok intr-adevar. Nu zic ca nu ar fi asa, Doamne fereste. Numai ca eu am observat ceva. In Timisoara, nu stiu daca si voi ati observat, dar ploua ciudat. Cum? Stati sa va explic... Bun, intai si intai am vazut ca ploua. Si am zis ca pot combate ploaia cu o umbrela. Dar nu frate.O umbrela nu a fost de ajuns. In mod normal ploua de sus, de la Jah spre noi, in jos pe pamant. In mod normal. Ce s-a intamplat ieri... e peste puterile mele de intelegere.E anormal. Ploaia batea pe orizontala. Umbrela aproape ca o aveam degeaba, pentru ca ieri ploaia batea dinspre masini spre mine. Nici o singura masina nu a scapat ocazia de a ma scuipa cu apa amestecata cu praf, direct de sub rotile ei. Sincer nici nu stiou cui sa multumesc pentru balaceala de ieri... Soferilor, care nu puteau ocoli baltoacele, sau frana macar umpic, stiti, culmea ieri de dimineata s-au grabit mai mult ca niciodata. Primariei, care praseste gropile pe soselele comunale, iar pe cele mai mari le plaseaza strategic la intersectii si in fata trecerilor de pietoni, sau ploii, care nesimtita din fire a umplut gropile cu apa si s-a intins in fata autoturismelor grabite.

Poate cea mai frumoasa "Prima Doamna" a vreunui stat - Carla Bruni Tedeschi

2008-04-14T11:14:00.006+03:00

Nu stiu de ce dar ceva nu imi e ok in toata povestea asta. Da frate, Carla Bruni... prima doamna a Frantei fost top model si catareata. Apare nud sau in tot soiul de posturi ciudate in multe poze pe internet. Imi pare cumva logic, avand in vedere fostele ei ocupatii. Este o chestie logica sa apara poze in posturi provocatoare, senzuale, mai golasa sau mai imbracata, dar nici chiar asa. De ce toata lumea se leaga de ea pin aceste chestii? De ce nu e lasata in pace? E ceva rau ca presedintelui Frantei, domnului, Nicolas Sarkozy, ii plac femeile frumoase. Nu prea cred, mai degraba, si sincer va spun, ma bucur ca omu' are gusturi. Nu e nimic rau in a iti place o femeie frumoasa. Eu unu mi-as fi facut mult mai multe probleme daca i-ar fi placut un barbat, oricat de frumos ar fi fost acesta. Asa ca francezii sa se mandreasca cu a lor prima doamna si sa fie fericiti ca nu arata precum Regina Mama a (intregii) Marii Britanii. Inca un capitol la care i-au depasit pe englezi.