luni, februarie 18, 2008

Ma pierd...

In cele mai multe din zilele mele, cele numarate, sau nu, ajung sa ma pierd prin lumile virtuale ore intregi, uitand de mine, amintindu-mi dabea pe seara si de nevoile mele fizice, precum foamea. Abea atunci ajung sa parasesc camera de camin si asta numai pana jos, la magazin.Unde in afar de o paine si un instant imi mai iau cate-o data si un stejarut. Nu-i mare pauza caci imediat ajuns sus, imi reintru in atributia de manuitor de tastatura si mouse.Nu mai am nimic altceva, nu mai fac nimic altceva. Sunt doar eu si Q-Bo(compul) al meu.Doar noi doi in intunericul deplin din camera, in care doar el imi lumineaza viata. El imi e cel mai apropiat, el si doar el ma apropie mai nou de iubita de prieteni de lume. El e singurul care ma stie cu adevarat, el si numai el. Intr-o seara chiar am iesit cu el la o bere. Poate nu credeti dar e adevarat. A fost fain. Nu am stat mult... berea s-a dus repede.Am ciocnit una si am trecut la ale noastre.Eu ii ziceam ce vreau, el punea pe ecran sa vad si eu... colaboram foarte bine si imi place ca gandim ca unu.Normal, doar eu gandesc aici, sau mai bine zis sper ca macar eu mai gandesc aici. No, nu vreau sa va mai tin asa ca dupa un larevedere ies d-aici cu un ESC.