Un nou sport celebrat pe o8-o7-2o11

Acum 2 zile pe o8-o7- 2o11, un nou sport a luat naștere oficial și are potențialul de a deveni sportul național alături de oină. Este provenit din familia sporturilor sticlismului, și foarte, foarte asemănător cu halberele, doar că nu se joacă cu halba, este deci o schimbare majoră ce aduce o creștere în viteză și totodată o spectaculozitate mai mare. Denumirea oficială este Beerling și tinde să devină un fel de "categoria grea" și "super grea" în cazul Beerling-ului cu Stejar de 7 la 2K. Vorbim deci de un grad avansat de dificultate în cazul mișcărilor, de aceea se recomandă practicarea lui numai de către profesioniști, amatorii fiind rugați să rămână la Halbere ce pune o mai mică dificultate datorită greutăților de maximum 1K. Problematica Beerling-ului devine în acest caz rezistența ce impune o tehnică specială de braț și priză a greutății. Încă acestui nou sport îi lipsește ramura de Halbere-metru, ce "fratele mai mic" o deține, dar o dată cu trecerea timpului poate vom asista și la nașterea Beerling-Metru-ului. Recomandăm totuși practicarea acestor "sporturi" cu ponderație și în cadru organizat.

http://www.consuma-responsabil.ro/

Cu respect va salut...

Va salut asa ca pentru una din ultimele dati in care va mai salut din Timisoara. Imi mut sediul. Intr-o luna. Unde? Pentru cei ce stiu deja, sa ramana stiut. Pentru ceilalti... surpriza. Dar nu despre asta m-am apucat sa scriu eu in noaptea asta. Nu! Ci, despre faptul ca am avut o stare ciudata, inexplicabila si nemai intalnita de mine pana acum.
Vroiam sa evadez din camera de camin. Sa fug de-aici cu 200 Km/H, mancand pamantul. Poate din cauza tensiunilor acumulate in camera, poate din cauza linistei mormantale... Habar nu am. Una peste alta si o pofta extrema de o bere a pus stapanire pe mine. Au fost ceva prieteni ce m-au chemat pe la ei, la "un pet de vorbe". Dar nu m-am dus. Vroiam aier, vroiam libertate. Am inchis compul si am plecat fara sa spun macar un sal, sau un brb, la revedere eventual, celor cu care vorbeam pe mess. Mi-am luat portofelul si telefoanele si am zbughit-o. Nu prea departe ci in fata caminului la sosea, acolo unde uitasem ca se afla o mica terasa de cartier. Imi iau un Stejar, fiei reclama usoara, ca de cand e pilsner si nu prea se mai gaseste strong si nu mai are acelasi gust. Ma asez singurel relax insfarsit la o masa. In jurul meu, numai batranei ce vorbeau, tipic, despre fotbal si pescuit. Cea mai tare faza e ca unu din ei se chinuia sa puna o cana din aceea ce incalzeste apa, in suportul ei. Problema lui era ca tinea suportul invers si numai de intrat nu intra. Oricat de tare batea el cu pumnul. Cerea omul ajutor la simaptriotii de masa, dar ei stiau doar constructii si spuneau ca nu se pricep la asa ceva. Asta a fost partea hazlie, nimic mai mult, nimic mai profund. Pana la urma i-am aratat cum sa faca cu cana si mi-a promis o bere data viitoare cand ne intalnim.
Intors la camin, ma intrbam de unde aceasta pofta de a iesi? Din cauza ca plec din Timisora? Din cauza tensiunilor din camer? sau poate a celor patru pereti in care stau aproape vesnic inchis? Sa fie oare faptul ca m-am invatat sa ies mereu macar la o plimbare de cinci minute, si azi vroiam mai mult... Nu stiu. Important este ca am trait aceasta stare si am dus-o la indeplinire. Va salut cu respect, timisoreni, prieteni sau nu.