luni, martie 04, 2013

A fi sau a nu fi... în spațiul Schengen

Granița a două state membre ale spațiului Schenegn, Olanda și Belgia
Articolul ăsta a fost „stârnit” de tovarășul Crin Antonescu care declară oarecum nonșalant că: „aderarea la spațiul Schengen, nu a fost nici o dată prima prioritate” adică să fim considerați egalii celorlalți cetățeni ai UE nu este „prima prioritate”. Nici a guvernanților și nici a unora dintre noi. Adevărul este că au făcut tot ce a fost impus de conducerea UE, mai puțin un lucru, nu au putut renunța la  corupție. Restul trebuie să facem noi, trebuie să demonstrăm că putem fi cetățeni EU. Mai trebuie însă și ca cetățenii EU și autoritățile din țările deja membre să înțeleagă că în momentul în care ne-au aruncat în ghiarele marelui U.R.S.S. acesta ne-a schimbat, ne-a schingiuit și transformat în oameni fără Dumnezeu și fără coloană. Oamenii  trăiți în umbra fricii de bătăile securității și a turnătoriilor dintre ei, care sunt obișnuiți să plece acasă de la muncă cu câte ceva, să fenteze statul, autoritățile, a fost un mod de viață pentru mulți. Sunt și specii de oameni care doar asta au făcut din moși strămoși și doar asta știu. Sunt în permanență împotriva regulilor și fac ravagii și la noi în țară nu numai peste hotare și nu, nu sunt Români [și de naționalitate]. Dar noi aici nu îi ținem îngrădiți așa cum suntem noi ținuți în afara spațiului comunitar Schengen. Poate ar fi fost mai bine, acum noi am fi fost mai liberi să circulăm și să lucrăm și nici nu am mai fi fost catalogați așa cum suntem acum din cauza lor.