articol de: Cătălin Stănescu, preluat din: http://www.thechronicle.ro.
În amintirea bunicilor noștri care cumpărau de la stat doar energie electrică și gaz, dar și în contextul unor obișnuințe moderne care ucid în noi cele mai vechi și firești deprinderi, aș dori să înființez un ținut al reînvățării, propunere adresată bărbaților și femeilor care simt că, pe drum, au uitat ceva. Vom începe prin a săpa un puț, ne vom bucura de apă, vom adăuga o plită, un horn, hornului îi vom face o prispă, unii vor înfige pentru prima dată un cui, alții cuiele arunca-le-vor în vulpile roșii ori iepuri mici, vom reînvăța să aprindem focul cu amnarul și ne vom uita la el nopți în șir, cum arde o pasăre cât un vițel, vom învăța să punem un acoperiș și ne vom bucura de cer suindu’ne pe dânsul, vom reînvăța să călărim și să cădem, să facem o roată, un butoi – căci e nevoie, taică, vom învăța când să semănăm și când trebuie să culegem. Vom reînvăța să facem gard, o poartă, o gaură, o cheie. Cu bunăvoința Școlii de la Bunești și, mai ales, inspirat de ea, acest lucru chiar s’ar putea întâmpla.
Școala de la Bunești. Anul de naștere: 2008
