duminică, martie 04, 2012

Să fiu iertat, dar n-am să las uitarea să se-aștearnă...

Au fostu'n lume multe năpaste ce stau în spatele'unei nații sau a vre-unei gloate. Vedem cum, de'exemplu, nemții, rușinați se fac, de tu, de holocaust ai să le-amintești. Ne dreptu'mi pare mie ca cei de'acum să dea răspuns în fața lumii de'ale bătrânilor lor, fapte. Nedrept îmi pare astfel ca astăzi să uităm, chiar de's urâte fapte. În numele prieteniei eu gura nu'mi închid și n'am să las uitarea să se așterne'n noi, nici sânge n'am să cer să spele a lor fapte, că n-am înnebunit. Să nu uităm că ungurii i-au asuprit pe-ai noștri, aproape-o mie ani, iar culmea fu' hortysmul greu ce-a transformat țărani în sfinți martiri și sfintele bisericile noastre, în bude și groape de gunoi. Să nu uităm nici pe prea creștinii ruși, cu-al lor tătucă Lenin și cu-al lor comunism, cum dusu-ia p-ai noșrti' bătrâni, într-al Siberiei pustiu, să moară-n frig și flămânzire, sau mai rău, într-ale lor lagăre alături de evreii ce astăzi au uitat, de ajutorul dat și-ntind acuzator degetu' și spre noi, exact precum țiganu' ce greul și-a trecut. Mulți sunt și-ai noștri, ce rău ei au făcut. Ai noștri primi tovarăși, Elena și cu Nicu, sau Ion [Iliescu] Minerul, iar și mai mare rușinea noastră-ar fi de am uita vre-o dată de-al nostru Antonescu, ce salvându-și țara, drept răsplat' el e[ste] doar defăimat. Mă ierte cei ce-acuma la numărătoare, iaca, i-am uitat. Mă ierte și aceia cărora strămoși, nu mărețe fapte-n'istorie le-au pus, dar zic cum că e[ste] bine, totuși, să nu uităm. De v-amintiți voi fapte ce nu le-am scris aici, adăugați mai jos la comentarii, iar voi, străinii, de v-am nedreptățit cândva vă rog, ne amintiți.