Astazi m-am lovit iar de o mentalitate ce nu am inteleso nici o data iar acum cativa ani, intalnita la unii din colegii si prietenii mei am crezut ca este doar teribilismul varstei. Sincer nu inteleg cum ei pot spune ca viata lor este faina daca au alchool si tigari iar unii vroiau si altele de fumat... Nu inteleg... Credeam ca fericirea in viata vine pe alte cai iar nu prin betii sau chefuri extreme. Cum sa imi fie viata frumoasa cand eu imi distrug organismul intr-o noapte de excese repetata la infinit zi de zi. Cat sa fie de important sa fii beat? Merita ca pentru cativa ani in care sa zicem ca organismul ar suporta asemenea excese sa imi fut restul vietii? Merita ca mai incolo sa zac prin spitale si sa devin o povara pentru prieteni si familie? Cum sa fie viata mea frumoasa cand in loc sa ofer persoanei ce o iubesc tot ce pot mai bun eu nu pot decat sa o rog sa nu uite sa dea spaga la doctori sa ma mai tina la aparate. Personal consider ca fericirea in viata iti este adusa de o familie fericita. Nici macar de bani. Pe aia ii faci...Nu stiu nu mai inteleg nimic. Ca sa citez ce spuneau ei:"Daca tot am o viata (doar una), tre sa o traiesc din plin." iar traitul din plin la ei se rezuma la betii. Alchool pana nu mai incapea in ei. Urat, nu mai stiu ce sa cred. Ma uit la ei si observ cum scurta lor viata se scurteaza pe zi ce trece si se rezuma tot mai mult la betii. Betie dupa betie, chef dupa chef. Iar ei sunt din ce in ce mai slabi si mai palizi, mai obositi. Sa conteze mai mult clipa/noaptea de betie decat perioada/intreaga viata alaturi de cei dragi.... ?
