vineri, ianuarie 09, 2015

Je ne suis pas Charlie, mais...

Văd pe facebook poze de profil cu mesajul:
„JE SUIS CHARLIE” și nu înțeleg. Am înțeles că 11 oameni au murit și alți 12 au fost răniți pentru că trei extremiști musulmani, oameni cu care în general nu ai ce discuta, ei știu doar două vorbe: „Allah e mare” & „ Să moară infidelii” iar pe a doua o iau destul de literar și au și pus-o în practică în acest caz și că suntem îndurerați și solidari la pierderea lor. Dar, este de menționat, zic eu, că cei de la săptămânalul umoristic Chearlie Hebdo au exagerat cu caricaturile pe teme religioase și nu numai legate de Allah (Dumnezeu, dacă săpați nu foarte mult veți afla că trei religii mari și diferite se închină aceluiaș Dumnezeu: mahomedani, evrei și creștini). Aici nu pot fi de acord, cum bine înțeles nu pot fi de acord nici cu asasinarea nimănui, pe nici un motiv. Nu e normal să batjocorești luminița [de la capătul tunelului] cuiva. Asta este fiecare dumnezeu pentru noi, luminița de la capătul tunelului, plasa de siguranță, etc. Nu, nu sunt Chearlie! Nu sunt pentru că îmi respect, măcar puțin colegii de planetă. Manifestațiile violente, radicale, nu își au nici ele locul între noi dar și batjocorirea aproapelui și mai rău a credinței aproapelui ar trebui condamnată într-un mod asemănător. Nu mă refer aici la cenzură așa cum poate se vor grăbi mulți să atace, ci la auto-cenzura ce devine din bun simț. Francezilor, sau poate mai punctual spus mediei din franța îi lipsește bunul simț. Din păcate în condițiile zilei de azi, o asemenea tragedie era evitabila dacă se opreau la timp. Păcat! Să sperăm ca Dumnezeu are simțul umorului atât de dezvoltat încât a simțit nevoia de propria redacție C. H. acolo sus.