România mea... țara în care văd din ce în ce mai mulți bătrâni cerșind, plângând pe stradă de durerea că după zeci de ani, o viață întreagă, de muncă în condițiile de foamete de după război și sub regimurile comuniste ce au guvernat până mai ieri, nu reușesc să își asigure minimul necesar traiului de la o lună la alta, cu pensia lor sunt obligați să își asigure supraviețuirea împingând sau trăgând cărucioare improvizate sau plase, pline cu fier vechi adunat de pe drum, pet-uri, plasticuri diverse sau întinzând mâna la cerșit. De ziua națională clasa politică iese mândră în fața noastră și cu același zâmbet plin de căcat ne urează La mulți ani sau „Să trăim bine”. Aceași clasă politică care în campania electorală nu folosește sloganuri de genul „Vom face aia” sau „Vom schimba asta”, „Vom crea locuri de muncă”. Nu, ei se laudă cu sloganuri de genul „Noi furăm mai puțin”, sau am mai auzit o dată, o vorbă de la un politician: „Ei au un sistem de fraudare mai bun!”. Este posibil așa ceva? Cum au oare oamenii politici nesimțirea să vină în fața noastră încă cerându-ne votul, când patru ani de zile i-a durut în cur de noi și s-au dus la muncă doar pentru a rezolva niște hârtii pe care „le cer ăia de la UE” și să își mai rezolve de niște contracte pentru firmele lor și ale rudelor lor. Cum să mă bucur azi de ziua națională când știu că peste trei milioane de români trudesc pe brânci și câte 24 de ore pe zi șapte zile pe săptămână la italieni și spanioli și câți or mai fi și la nemți, francezi sau britanici, obligați de situația economică să plece din țară. Cum să mă bucur că sunt român când stau cu grijă să nu mă îmbolnăvesc cumva, eu sau familia mea, că Doamne ferește să ajungem într-un spital că la propriu, mori pe targă, sau ambulanța te lasă pe trotuar la poarta spitalului să mori pe caldarâm, așa cum s-a întâmplat vara asta în Craiova. Ce încredere să am în sistemul sanitar falimentat de guvenația proastă care are bani de la buget doar pentru operațiile de schimbare de sex nu însă și pentru copii născuți cu probleme la inimă. „Iertat să îmi fie dar marile figuri ale istoriei încep să nu mai fie de ajuns în a-mi hrăni „mândria” de român. Și stau și mă gândesc și mă întreb: „Ce avem noi, românii?”. Avem un Brâncuși, un Eliade, Noica, poate o Ana Aslan, alături de Nadia, Țiriac, Năstase, Hagi și Ceaușescu. Asta suntem în ochii străinilor, astea sunt numele asociate României, nimic mai mult. Câteva personalități, individualități, vârfuri ale căror nume sunt învinse de denumirea de țigani. Din patru premianți nobel unu a renegat românia crunt, Herta Muller, și pe bună dreptate, iar doi sunt pomeniți în lume ca cetățeni Americani, câte o dată se adaugă ca o explicație și: „de naționalitate română”, George Emil Palade și Elie Wiesel, al patrulea, Ioan Moraru, un necunoscut, Nobel pentru pace împreună cu un american și un rus, doar ceilalți doi sunt cunoscuți. Cum să trăiesc în romania în care se îmbunătățește câte ceva timp de doar câteva luni în preajma alegerilor, am rămas mirat când în primăvară la alegerile pentru primărie 2/3 din străzile Iașiului au fost asfaltate și au avut trotuare refăcute cu pavele în doar o lună și jumătate iar restul lucrărilor stagnează de atunci și nu vor fi terminate până la alegerile următoare. Cum să fiu fericit când văd că ai mei ca mulți alți nu reușesc să își găsească ceva de lucru în romania în care un handicapat mental posesor de televiziune publică, formator de opinie, face jonglerii cu guvernul ce îi intră în joc, ne ținând cont de miile de angajați ai căror familii așteaptă banii de pâine, cartofi și întreținere, de luni de zile? Ce este cu romania? Ce vrem să fim? O săracă țară africană pe teritoriul Europei, o mână de consumatori de „Made in China”, plecați la muncă într-o lume mai bună pentru că aleșii noștri, nu au demnitate și nu sunt interesați de „mâna slăbită” de câteva milioane de romani rămași acasă, care într-o zi s-ar putea să îi strângă de gât. Astăzi de ziua națională, nu pot decât să le urez românilor să se deștepte și să le dea Dumnezeu putere de muncă, iar clasei politice... doar atat: să le dea Dumnezeu printr-o minune un an întreg salariul minim pe economie!
