Sfântul Dumitru (Sânmedru) - 26 octomvre

Icoană din colecția Picu Pătruț

Sânmedru este stăpân peste iarna care vine. Jumătate de an stăpânește Sfântul Gheorghe și cealaltă jumătate el. Este ziua soroacelor pentru tot felul de înțelegeri între slugi și stăpâni, chiriași și proprietari, cei care dau și cei care primesc bani împrumut. Împlinirea sorocului e prilej de petrecere și de ceartă.

O legendă a românilor din Balcani îi prezintă pe Sfinții Gheorghe și Dumitru asistând la momentul când Ursitoarele hotărăsc soarta unui băiat. Cea mai mică decide ca băiatul să moară înecat când trece un râu, în timpul nunții. Sfinții le spun părinților să-i cheme și pe ei la nuntă. Aceștia nu uită să-i poftească. Sfântul Dumitru schimbă calul cu mirele, să fie sigur că are un cal bun. Dar calul stropește cu coada când trec râul. Mirelui atât îi trebuie, câțiva stropi de apă… și moare. Sfinții se duc la Dumnezeu și cer îndurare. Dumnezeu le spune că nu are zile de dat, cel mult poate să fie de acord cu un transfer de zile de dat, cel mult poate să fie de acord cu un transfer de zile din partea familiei. Familia refuză. Singură mireasa și-ar împărți zilele cu bărbatul ei, dar nu are voie să vorbească (așa este la aromâni). Atunci, ea își despletește părul și îl împarte cu mâna în două – jumătate mie, jumătate lui. De aceea fetele aromânce se piaptănă cu cărare la mijloc.

Nu se lucrează de Sfântul Dumitru – deloc. Stânele se desfac și oile pleacă la vale. Ca să afle cum va fi timpul, ciobanii întind un cojoc. Dacă se așază pe el o oaie neagră, iarna va fi blândă, dacă oaia e albă, iarna va fi cu multă zăpadă.

În vremea Împăraților Dioclețian și Maximilian Galeriu, conducătorul cetății Salonicului botează în taină pe fiul său Dimitrie, pe care îl va educa creștinește. După moartea tatălui, fiul urmează la conducerea cetății, din voința Împăratului. Când acesta află că Dimitrie este credincios, se supără foarte tare. Dimitrie îl înfruntă mărturisindu-și credința. Este întemnițat. Acolo, în temniță, vine la el un tânăr credincios pe nume Nestor și îi cere binecuvântarea pentru lupta pe care urma s-o poarte cu un vandal vestit pentru forța lui. Dimitrie îi face semnul crucii pe frunte și îl binecuvântează.

Nestor îl învinge pe Lie, vandalul, iar Împăratul poruncește ca Dimitrie să fie străpuns de sabie și Nestor decapitat.

Articol preluat de pe Facebook, distribuit de Muzeul Țăranului Român, de Irina NICOLAU, "Ghidul sărbătorilor românești", Ed.: Humanitas, 1998.