sâmbătă, octombrie 27, 2012

Kempes - din nou pe scenă

[colaj de pe metropotam]
Am aflat și eu cu întârziere, ce să îi faci dacă locul în care lucrez nu este tocmai în centrul evenimentelor și știrile nu trec pe lângă urechile mele ca în marile megalopolisuri românești, că s-a întors acasă, pe scenă acolo unde îi este și locul, fostul solist al formației Cargo, Kempes! Nu am ce spune că nu l-am văzut personal, nu am văzut încă nici un video pe YouTube, netul meu aici nu permite. Așa că mă limitez la o poză și câteva frânturi de text, împrumutate de pe metropotam, de la cineva care a și fost la concert și care combate bine dom'nle”.

Zece ani au trecut intr-o clipa. Cand Kempes a parasit Cargo si a plecat in Australia, lumea a crezut ca s-a terminat cu trupa si ca Ovidiu Kempes nu va mai urca niciodata pe scena. Cargo a continuat, nu la fel de bine, dar a continuat, dar de Kempes nu s-a mai auzit mai nimic. Ba ca e zidar, ba ca nu si-a revenit complet dupa accidentul de motocicleta. Zvonuri. [...]
Inainte sa povestim despre concertul Kempes si Rezident Ex, vreau sa va spun o alta poveste. Aveam vreo 7 ani, cand am vazut la tv o filmare cu o trupa care mi-a atras atentia. In mintea mea a ramas intiparita imaginea vocalului: un barbat cu parul lung, slab, imbracat cu pantaloni de piele, camasa lunga si vesta. M-a impresionat. Nu stiam pe atunci de Cargo, iar cand i-am descoperit, Kempes deja plecase. Dar in seara aceasta, cand a intrat pe scena, m-a lovit realitatea: omul din amintire se afla in fata mea. Timpul s-a dilatat, s-a intots, s-a comprimat, nu-mi dau seama exact ce s-a intamplat, dar Kempes, cel de demult, a ramas acelasi ca cel de acum.
De la primele acorduri mi-am dat seama ca oamenii stiu meserie. Tavi Iepan si Kempes au fost in Cargo si au adus cu ei stilul. Dar ceilalti membri nu au fost. Adi Popescu e din vechea gasca, dar e foarte bun. Unul dintre chitaristi, Matthias Lange, este din Germania. Si a adus cu el un suflu nou. La fel si Florin Cvasa, tobosarul sau Christian Podratzky, basistul, barbati tineri, care se vede ca au o alta viziune.
Au cantat si piese vechi, arhicunoscute de public si bine primite: Brigadierii [...] sau Povestiri din Gara. Oamenii au cantat cu ei, s-au bucurat, traiau efectiv piesele. Este extraordinar cat de mult inseamna omul acesta pentru multi romani. Nu numai ca nu l-au uitat, ba chiar au venit in numar foarte mare sa-l vada. L-au vazut, s-au bucurat, l-au auzit cantand, au cantat cu el, au trait cu el. Am vazut oameni fericiti. Tineri fericiti ca il vad in sfarsit si li se confirma povestile despre el, oameni maturi, fericiti ca il revad dupa ani si ani.