Bâtie au cours des 13ème et 14éme saisons du chantier, la voûte de la tour maîtresse du château de Guédelon révèle ses secrets de fabrication à travers ce document unique. Ce film nous permet de porter un autre regard sur l’architecture et de plonger, avec les oeuvriers, dans la magie de ce chantier à la fois fascinant et inspirant.
© goodideas 2012 /Réalisateur : Benoît Millot
Guédelon, Franța,
sau France, cum spun cei de-acolo, de ce e așa de important? pentru că aici se dezvoltă încă din 1997 un proiect unic, dar sper eu repetabil, și tare aș vrea să-i văd un omolog în România. Dar ceva îmi spune că nu voi găsi. Despre ce este proiectul? În linii mari este simplu, un grup de oameni, vre-o 30 echipa permanentă, plus alți voluntari, construiesc aici prin mijloace și tehnici medievale, specifice perioadei secolelor XIII-XIV și zonei, un castel, da, așa ca pe vremuri. Ce efort zadarnic nu? Nu le ajungeau oare castelele ce le aveau, nu le este oare suficient că în fiecare sat sau orășel au cel puțin un caste și o catedrală, nu le ajunge oare valea Loarei sau Versailles, câte mai vor? Ei bine ei nu gândesc așa, oamenii ăștia nu construiesc un nou castel de dragul de a avea castele mai multe ci de dragul artei. Îl construiesc prin tehnicile vechi pentru a putea observa și studia mai îndeaproape materialele și comportamentul lor, viciile de tehnică și multe alte elemente ce în timp observate și analizate pot ajuta la o mai bună conservare a patrimoniului cultural. Da' se restaurează și la noi, vor spune mulți. Și mai mulți vor spune chiar că restaurarea e o prostie și că deja se alocă prea multe fonduri, pe semne că judecă după propriul grad de cultură. Da domnilor vă întreb din scurt: știți dumneavoastră care sunt primele obiective distruse într-un război de ocupație? Monumentele, distruge istoria și o dată cu ea și identitatea. Francezii se străduiesc să o păstreze pe a lor, unul din motivele pentru care acum sunt o mare națiune, Italienii la fel, culturile germanice de câțiva ani au învins S.F.-ul și sunt pe fiecare ecran. Chiar Grecii, aflați acum în criză profundă, au dat Europa cu Acropolele lor. Noi ce facem? Noi când vom investi în cultură, și, și mai rău, când vom lua cultura în serios? Când vor exista fonduri pentru cercetare? Nu mai întreb de cercetare în domeniul culturii. Da se restaurează și la noi, într-adevăr, dar până când? Din câte am văzut și-am auzit, nu-s mulți cei ce cu adevărat restaurează. Multe monumente, acum de grad mic și relativ noi [dar timpul trece] se pierd acum din cauza renovărilor și pseudo-restaurărilor? Despre câte nume cunoscute din domeniu n-am auzit „de bine” și care continuă să facă încă „bine”. Proiecte făcute fără cap, pentru restauratori de oameni ce habar nu au ce-i aia și cât timp ia o restaurare. Restauratori forțați, de contracte și clauze făcute de inapți, să lucreze în medii inproprii, în condiții în care restaurarea nu se poate face după regulile ei monumente în care praful nu se așează nici o dată, în care umiditatea nu este îlăturată, în care constructori continuă să distrugă chiar și când li-se atrage atenția că greșesc. Și adevărați restauratori trag și reușesc să salveze de la moarte însăși identitatea neamului ăsta de exilați. Prea puțini însă să poată salva tot o dată, iar legea pe ceilalți nu-i împiedică să strice. Ce rost ar avea? La noi restaurarea se face doar în scris, cel mai bine cunoscut caz este cel al cetății Râșnov, dar mai sunt și altele și nici să nu credeți că ăsta e cel mai rău, nu. Sunt cazuri în care nu se face nimic, sunt cazuri în care se demolează cu buldozere peste noapte, poate vă amintiți acu vre-un an doi în urmă, chiar în capitală. Mai sunt și cazuri în care monumentul este abandonat și „dispare”... Bravos francezilor, îi aplaud de aici să răsune până la ei, merită. Pentru noi nu am decât atât de zis: „la lecția asta ai 1! stai jos”[unde îți este locul].
Poziționarea pe hartă [by Google Maps]:
