Însetat de cunoaștere, de-o vreme mă tot gândesc ca decât să îmi pierd timpul aiurea mai bine să mai aprofundez câte ceva. Și iaca șea, în sara asta căutai să văd ce făcură dragii engleji de-a lungul timpului, adică vroiam să văd în linii nici mari nici mici, adică medii, istoria lor. Culmea, nemulțumit de ce am găsit pe doamna Wiki, și nedoritor de lectură în engleză, deși aș fi mers la sursă sigură și nu mi-aș mai fi pierdut timpul cu prostii, îl rog pe domnul Google să îmi extragă un ceva material în draga noastră limbă ce circulă prin arealul carpato-danubiano-pontic. Și iaca-șea drăguță, ajung la o frumușeață de site, care citează cică din: „Sursa: National Geographic Traveler – Marea Britanie, Bucuresti: Ed. Adevarul Holding, pp.22-26”, site ce la prima vedere, serios estem, Atelierul de Cunoaștere [Eronată, aș adăuga eu]. Și m-apuc eu să lecturez de la ei din istoria zbuciumată a Bătrânei Doamne, când, trecând de un paragraf, ajung să mi-l imaginez pe Iulius-Caesar, împărțind o bucată de mămăligă cu un general de-al său pe frontul din Britania, iar mai apoi pe Traian cum îi învață pe daci să cultive porumbul și tot așa pe firul porumbului și a mămăligii, până la Mihai Viteazul, care nu știm exact dacă tăia mămăliga cu ața sau cu sabia. Da dragi tovarăși, inteligentul portal, afirmă că: „In urmatorii 250 ani, romanii [...] Au plantat culturi extinse de porumb si au eliberat terenul pentru pasuni.” ajuns dară în acest punct m-am cutremurat și după ce i-am făcut aici de rușine aci la mine pe blog am închis tab-ul cu pagia respectivă și tăindu-mi-se de în-culturare în seara asta m-am dus la soame. Noapte bună!
