duminică, august 21, 2011

Vorba de dinaintea faptei...

Poți să taci și să faci, dar doar atunci când nu vrei să implici pe nimeni în treaba ta. Poți să spui și să faci, iar lumea te va considera un om de cuvânt, poți să promiți că faci și să te ții de promisiune și iară lumea te va arăta ca un om de cuvânt. Se mai poate să te roage cineva, ceva, și spunând că îl ajuți, îl vei și ajuta. Și acela, mult se va bucura. Dar asta este partea bună și frumoasă, căci și invers se prea poate. Se poate să spui cuiva ceva că vei făcea ceva [legat de el], iar cela să își facă planuri, iar tu să nu te ții de vorbă, urâtă faptă! Se poate să promiți ajutor cuiva ce ți-a cerut, iar cela bucurându-se va aștepta, iar tu... din părți îl vei ajuta și tot din părți răsplată și cinstire ca unui om de vorbă, vei avea. Și mai urâtă faptă ai făcut. Ai deci de grijă și cumpănește bine vorba ta, căci de o vei lăsa să zboare-o dat' și fapta nu o va urma, nu mare bai va fi, dar de-o vei face ne-ncetat, în onoare te-ai cam "bucurat". Stai deci, e sfatul meu, și cumpănește înainte de a deschide gura ta!

Nu știu de unde e exact citatul, dar e important să îl știe lumea:
Ești sclavul vorbelor pe care le-ai rostit și stăpânul celor pe care încă nu le-ai rostit!