Ca să fiu eu cu cugetul împăcat, trebiue să spun dintr-un început, că nu mă bucur de tragediile care au afectat poporul evreu de-a lungul istoriei, și chiar regret aceste evenimente, la fel cum regret cruciadele și inchiziția catolică, sau epidemia de ciumă din medievala Europă. Ce ma amuzat teribil, este vorba "unui cărturar" evreu, reîntors în țară de pe nu știu unde, care se lăuda, vezi Doamne, că poporul evreu a făcut istorie acolo unde a fost. Atunci m-a bușit, da rău, râsul, la fel ca la bancul ăla teribil bazat pe antisemitismul celui de-al IIlea război mondial, facând sadic haz de bieții evrei arși de vii în cuptoare, comparândui cu pâinile, doar că acestea din urmă nu se zbat în cuptorul în care se coc. Îmi pare rău să îți amintesc dragă "cărturarule" și să îți atrag atenția tot o dată că faci o mare greșală. Nu poporul evreu a făcut istoria, ci celelalte popoare ce au făcut din poporul evreu coaja de nucă de pe valurile foarte zbuciumate ale istoriei. Încă din timpurile biblice, voi nu ați scris istoria decât prin faptul că ați semnalat că erați sclavii egiptenilor, că erați fugăriți prin deșet, că nu ați avut o țară a voastră, până "acum" că s-au luat nemții de voi în cel de-al IIlea război Mondial, iar acum trageți cu dinții de țărișoara aia facută pomană de americani că doar de și ei și-au facut la fel rost de una. Și dacă îmi încercați argumentarea faptului că e a vostră și o meritați înapoi [deviez umpic de la subiect] că e de-acu' mii de ani a voastră, încercați ei bine să argumentați pentru început ceva mai ușor, cum ar fi de exemplu integritatea teritorială a fostei Românii Mari, cum se face deci că noi nu putem primi înapoi, Basarabia și Nordul Bucovinei? Ai? Argumentează!
