Si din cand in cand mai bate si vantul! Aham. Nu stiu de ce dar bate. Asta crede probabil ca asa ma poate opri sa ies din casa. Ha! S-o crada el pe asta. Nimic nu e mai placut decat sa iesi seara, asta ca sa nu zic chiar noaptea, pe ulitele orasului in care te afli, fie ca e Timisoara sau a noastra mandra capitala Bucuresti, ori oricare altul. Important e sa iesi, sa vezi pulsul slab al unui oras adormit si racit. Al unui oras ce atunci ti-se dezvaluie mai mult, cand nu il strabati cu masina sau pe jos in viteza. Ci «cruzaresti, la viteza intai a autopingelei» personale, cum imi place sa spun, marca «Pejos», cum ar spune altii. Atunci vezi, desi in intuneric, ceea ce nu ai vazut poate ani intregi. Atunci tot ce in timpul zilei a stat ascuns in bezna cotidianului si a grabei, acum noaptea iese in lumina placut racoroasa, a calmului interior.