Încotro?

Cica incepem un nou an, 2008. Si poate la fel ca si mine ne manifestam fata de el la fel ca si mine ce si multi altii in fata unei coli albe de hartie. Ne e frica sa o atingem, ne e mila pentru ca stim ca odata cu primul punct de grafit de pe suprafata ei albul pur va disparea, va fi murdara. Va fi un second hand bun de aruncat. Totul depinde de cum vom continua 'murdaria' dupa acel punct. Sunt altii care deabea asteapta sa se balaceasca in culori pe suprafata ei, sa zburde intre ridmuri si contraste. Dar eu nu. Mie mi-e teama de noul an mai mult de cat mi-a fost de anul trecut si poate mai putin ca de viitorul. Am alte teluri, si m-am schimbat mult, prea mult. Mi-e dor de vechi, de trecut. Ma sperie viitorul. Sunt singur in fata totului cu care trebuie sa lupt, prin care trebuie sa trec ca printr-o cursa cu obstacole ce ma duce la alt finish decat cel ce mi-l doream eu. Am doar o viata nu? Pe mine asa m-au invatat la religie... doar una. in care trebuie sa lupt, mult. Poate prea mult, caci lupta asta se intinde pe toata durata ei. Iar la sfarsit bucuros ca am invins... cel putin pana in acel moment... ma uit in urma si vad doar starvuri si carcase ale unor oameni. Prieteni, aliati de moment sau inamici, zac toti in sangele propriu. Iar eu, desi biruitor nu sunt acolo unde vroiam. Nu sunt pe acel varf de munte unde vantul sufla usor si racoros, nu sunt in fata usii unei cascioare pe acel varf de munte, casuta linistita in care sa ma astepte o familie fericita, mereu cu zambetul pe buze si rasul in suflet... Nu! Sunt pe un fost camp de lupta, incontinuare inconjurat de alti soldati care nu m-au observat pentru o clipa, oferindu-mi posibilitatea ca in acea clipa sa ma uit in jur, si sa ma vad stand cu picioarele intr-o balta de sange al nu stiu cui, slabit, epuizat, cu sabia in mana, murdar de sange si cazand in genunchi in timp ce ma invartesc amenintator, cu un gemet mut. Mut dar care le atrage atentia, suficient. Si toti sar iar pe mine mancandu-se si intre ei si mancand si carcasa ce a mai ramas din mine. Dar dabea in acel moment voi fi poate langa familia mea pe acel verde varf de munte, singur doar cu vantul racoros ce-mi trece prin pleata, in fata unei casute in care ma asteapta o parte din familia mea fericita. Cealalta parte inca se lupta pe acel camp pe care nici eu nu am vrut sa fiu...