Singuratate, nepretuita...

Multe persoane se vaita ca sunt singure si ca sunt triste din cauza asta. Nu vad motivul. Eu le-as spune sa se bucure, sa inteleaga singuratatea, asa cum am facut si eu la vremea mea si sa nu fuga de ea, pentru ca ea, singuratatea, sunt ei. Atunci cand spui ca esti singur, esti tu cu tine. De ce fugim? De cine fugim? Sa fugim cumva de noi? Oare faptul ca "suntem" doi, ne scapa de a fi unul? Eu consider ca in momentul in care poti sa fii doi, apare si persoana ce te completeaza. Prin acceptarea singuratatii, cand reusesti sa iti cunosti "lipsurile", atunci vei reusi mult mai usor sa iti gasesti mai "corect" persoana ce ar trebui sa te completeze, pentru ca stii ce iti lipseste, si stii ce are ea de daruit. Asa am patit de fiecare data cand am ramas singur. Am priceput greu ce e cu singuratatea si cu ce "se mananca". Sau mai bine zis ce tre' sa fac cu ea. Dar am inteles, esti liber. Esti in sfarsit tu cu tine fara sa raspuzi in fata altcuiva de actiunile tale, fara sa conteze ca ai baut o berula in plus cu baietii sau ca ai trecut pe acasa doar o ora intr-o saptamana. Esti tu, zburand printre intamplarile zilnice, esti tu mai usor, scapat din "claustrofobia" a doi intr-unu. Bucurati-va de voi, inainte de a va bucura de celalalt. Cunosteti-va pe voi, pentru a il putea cunoaste mai bine pe cel de langa voi. Singuratatea va da ocazia asta. Voi cei singuri, profitati, si fiti fericiti, zambiti si zburdati sub soare. Voi ceilalti, nu uitati sa va intoarce-ti cu o floare, macar, daca ati scapat la o bere in plus cu baietii. Iara voi toti, fete si baieti "impreuna" macar un sms cu un simplu:"te iubesc!" transmis din cand in cand, sa stiti ca face mult. Aveti grija de voi, de ai vostrii si zburdati intr-unu sau doi, va spun zburdati ca soarele e cald. Ciaules, si-om mai scrie...

no comment...

O taraba cu suveniruri,"hand-made"-uri, chestii unicat.
Un ,,strain" se apropie insotit de un roman, cred. ,,Strainul" se uita si mirat intreaba:
"- What it means "hand-made"? "
Cealalta persoana ii raspunde in romaneste:
"- Facut de mana!"

Teleleu, pe inserat sau mai tarziu

Si din cand in cand mai bate si vantul! Aham. Nu stiu de ce dar bate. Asta crede probabil ca asa ma poate opri sa ies din casa. Ha! S-o crada el pe asta. Nimic nu e mai placut decat sa iesi seara, asta ca sa nu zic chiar noaptea, pe ulitele orasului in care te afli, fie ca e Timisoara sau a noastra mandra capitala Bucuresti, ori oricare altul. Important e sa iesi, sa vezi pulsul slab al unui oras adormit si racit. Al unui oras ce atunci ti-se dezvaluie mai mult, cand nu il strabati cu masina sau pe jos in viteza. Ci «cruzaresti, la viteza intai a autopingelei» personale, cum imi place sa spun, marca «Pejos», cum ar spune altii. Atunci vezi, desi in intuneric, ceea ce nu ai vazut poate ani intregi. Atunci tot ce in timpul zilei a stat ascuns in bezna cotidianului si a grabei, acum noaptea iese in lumina placut racoroasa, a calmului interior.