Manelowar Error in loading.

Imi cer scuze persoanelor care s-au simtit jignite si in special prietenilor si cunoscutilor. Mentionez ca nu am vrut sa jignesc indivizi, ci am vrut sa atrag atentia asupra a doua probleme tipic romanesti legate cumva intre ele. Genul de zgomote numit manele si rromi de la periferiile oraselor italiene. Pe mine unu ma deranjeaza si ingrijoreaza in acelasi timp aceste probleme si mi-am expus o parere personala, exercitandu-mi dreptul constitutional la libera exprimare.

Manelowar Reloading: 20% in progress...

Am fost provocat sa ma iau de manelisti si o fac cumva cu parere de rau. Sunt si ei "oameni"(sper sa nu ma insel), de obicei buni la suflet, ca orice molcom cu mintea. Sunt slabuti rau, cu capul, dar stiu sa dea bine ca doar na "pumni lor minte nu are" si cum ar putea fi altfel cand sunt reprezentati de "almanahe-isti". Din cate stiu eu un reprezentant al cuiva, un idol, pana la urama, ar trebuii sa fie cu ceva clase peste tine din punct de vedere cultural. Iar cand acesti videnieni, sunt depasiti in acest lugubru, pentru ei, domeniu al culturi de catre tancii de clasa a 4-a, nu ma pot descarca la maxim pe ei pentru ca stiu ca nu ar intelege mesajul meu si deci tot elita, care stie ca maneaua e de kk ar primii mesajul. Cu alte cuvinte pierdere de timp pe un subiect batut si rasexplicat de zeci de oameni de cultura, ei tot nu vor intelege. Lor le plac zgomotele acelea sub-primitive, sa-i lasam deci, linistiti in stolurile lor din imprejurimile Romei si de pe tot cuprinsul tarii, dar sa-i incercuim cu gard electric de sarma ghimpata, ne semnalizat corespunzator. Asta ca nu cumva sa scape in lume si sa mai aduca cinestie ce scandal international, sau sa atraga pana la urma vre-o clauza de selfgardare asupra micutei si pitorestii noastre tarisoare, care si asa a intrat cu greu in mareata Uniune Europeana.


Un mic exemplu din a lor subcultura de dinainte de descoperirea pesterii ca adapost(perioada in care se mai afla inca): http://youtube.com/watch?v=-Lef2Ollx0g

Manelowar

As vrea sa zic ceva de muzici... dar ma abtin... mi-e frica ca am sa ajung la manele si tare mi-e ca la ce am sa zic, mai bine de 70% din populatia tarii asteia imi va sari in cap. Cand am sa ma leg de zgomotul asta infect de subcultura, ascultat de cei ce au in loc de rude un stol, sau se simt mai bine reprezentati de cititorii de almanahe, ce isi bat joc de imaginea Romaniei prin corturile de la periferiile Romei.

Încotro?

Cica incepem un nou an, 2008. Si poate la fel ca si mine ne manifestam fata de el la fel ca si mine ce si multi altii in fata unei coli albe de hartie. Ne e frica sa o atingem, ne e mila pentru ca stim ca odata cu primul punct de grafit de pe suprafata ei albul pur va disparea, va fi murdara. Va fi un second hand bun de aruncat. Totul depinde de cum vom continua 'murdaria' dupa acel punct. Sunt altii care deabea asteapta sa se balaceasca in culori pe suprafata ei, sa zburde intre ridmuri si contraste. Dar eu nu. Mie mi-e teama de noul an mai mult de cat mi-a fost de anul trecut si poate mai putin ca de viitorul. Am alte teluri, si m-am schimbat mult, prea mult. Mi-e dor de vechi, de trecut. Ma sperie viitorul. Sunt singur in fata totului cu care trebuie sa lupt, prin care trebuie sa trec ca printr-o cursa cu obstacole ce ma duce la alt finish decat cel ce mi-l doream eu. Am doar o viata nu? Pe mine asa m-au invatat la religie... doar una. in care trebuie sa lupt, mult. Poate prea mult, caci lupta asta se intinde pe toata durata ei. Iar la sfarsit bucuros ca am invins... cel putin pana in acel moment... ma uit in urma si vad doar starvuri si carcase ale unor oameni. Prieteni, aliati de moment sau inamici, zac toti in sangele propriu. Iar eu, desi biruitor nu sunt acolo unde vroiam. Nu sunt pe acel varf de munte unde vantul sufla usor si racoros, nu sunt in fata usii unei cascioare pe acel varf de munte, casuta linistita in care sa ma astepte o familie fericita, mereu cu zambetul pe buze si rasul in suflet... Nu! Sunt pe un fost camp de lupta, incontinuare inconjurat de alti soldati care nu m-au observat pentru o clipa, oferindu-mi posibilitatea ca in acea clipa sa ma uit in jur, si sa ma vad stand cu picioarele intr-o balta de sange al nu stiu cui, slabit, epuizat, cu sabia in mana, murdar de sange si cazand in genunchi in timp ce ma invartesc amenintator, cu un gemet mut. Mut dar care le atrage atentia, suficient. Si toti sar iar pe mine mancandu-se si intre ei si mancand si carcasa ce a mai ramas din mine. Dar dabea in acel moment voi fi poate langa familia mea pe acel verde varf de munte, singur doar cu vantul racoros ce-mi trece prin pleata, in fata unei casute in care ma asteapta o parte din familia mea fericita. Cealalta parte inca se lupta pe acel camp pe care nici eu nu am vrut sa fiu...

La Multi Ani 2008 !

La multi ani 2008, la cat mai multi ani 2008, atatia ani de 2008 incat sa va plictisiti si sa vreti sa trece-ti in 2009 dar sa nu puteti fiind ca mai aveti ani 2008 neconsumati !